Civilizaţia umanităţii se constituie prin contribuţia fiecărei naţiuni. A fost şi rămîne nota superioară de orgolii a seminţiilor de a participa concludent şi durabil la sporirea zestrei de frumuseţe materială şi spirituală a Terrei — casa noastră de toate zilele. Vin către noi din adîncuri de vreme nestemate fără de număr, zămislite, conturate, şlefuite şi depuse în pridvoarele deschise privirii.

Galopăm către sfirşilul unui veac atent la ademenirile tehnicii de ultimă oră, preocupat sâ-şi găsească pulsul propriu solicitărilor la care este supus.

Ziua spre care mergem se extrage din substanţa trăirilor trecute, pasul următor presupune cu necesitate cunoaşterea şi asimilarea experienţelor intrate în memoria universală ca bun al tuturor. Ne leagă între noi, oameni de pretutindeni, încrederea în tăria valorilor, dorinţa de a le cunoaşte, nevoia de a le şti aproape.

Terra — casa în care locuim — se lasă descoperită prin înaltul vitraliilor compuse cu stăruinţă, cu încredere în perenitate, în vocaţia modelatoare a tot ceea ce emană din gîndul de bine al inteligenţei umane.

în vatra proprie, fiecare popor şi-a statuat într-un fel anume, nu o dată inconfundabil, existenţa şi tot ceea ce derivă din cerinţele ei.

Se desface fără oprire din semnele particulare de loc şi timp trăsătura de unire, elementul de apropiere şi interes întins peste frontierele spaţiale, ale deceniilor, ale veacurilor.