Înregistrare
Logo anticariatulnou.ro
Cumpără
Produsele
 Coş de cumpărături (0)
La 70 de lei, transport
gratuit prin Poştă!
Cărţi
Filme
Muzică
Antichităţi
Coperta Lacrimi si sfinti
* Fotografiile au caracter informativ
Scrisă de Cioran Emil
Share/Bookmark
Editura: Humanitas
Anul: 1991
Nr. pagini: 190
Stare: puţin uzată
4.6/68
Din păcate, stocul a fost epuizat. Cartea a fost la ofertă, la preţul de 17.00 lei, însă puteţi să completaţi adresa dumneavoastră de e-mail în formularul din dreapta, şi veţi fi anunţat automat când stocul se va modifica.
Acasă  »  Filosofie
Acasă  »  Religie
17.00 lei
23.00 lei
Economiseşti: 6.00 lei
STOC EPUIZAT
Introduceţi adresa de mail şi vă anunţăm când intră în stoc!
Vrei să întrebi ceva referitor la produse sau te putem ajuta să plasezi o comandă?
Sună-ne la numărul:
0770 495 178
Program: L-V 08:30 - 16:30
Trimite-ne un !
Program: L-V 08:30 - 16:30
Detalii despre carte:
Lacrimile sunt urmele sfinţilor, este de părere Cioran. Filosoful se arată interesat de vieţile sfiniţilor şi, mai cu seamă, de intimitatea lor cu Dumnezeu: „la nicio sfântă cultul inimii lui Isus nu s-a conturat într-o viziune mai ameţitoare ca la Marguerite Marie Alacoque. După ce Isus i s-a arătat, mărturisindu-i expansiunea inimii lui, avântul irezstibil al flăcărilor sale învăluitoare şi dorinţa de a o salva de la ruină printr-o avalanşă de graţii, sfânta adaugă <>”. Sfintele sunt îndrăgostite de Isus, acest “Don Juan al durerilor”. Isus este responsabil de multe din suferinţele asumate în mod voluntar de către sfinţi: „cununa de spini a lui Cristos, prin imitaţia sfinţilor, a provocat mai multe suferinţe în omenire decât nu ştiu câte boli incurabile. Isus a fost, în tot cazul, boala incurabilă a sfinţilor”. Emil Cioran ne conduce în intimitatea revelaţiilor: „mulţi sfinţi – dar şi mai multe sfinte – şi-au mărturisit dorinţa de a-şi odihni fruntea pe inima lui Isus. Tuturor li s-a îndeplinit dorinţa. Dumnezeu şi-a hrănit inima din sângele sfinţilor. Inima lui Isus a fost perna creştinilor”. Sfinţilor le este foame de durere: „niciodată nu simţeam suferinţe care să o poată egala pe aceea de a nu fi suferit destul”, mărturiseşte aceeaşi Marguerite Marie Alacoque. Extazul, crede Cioran, suplineşte sexualitatea. Dar, în cazul multor sfinte, erotica mistică este manifestă, sub forme ireale: în jurul vârstei de douăzeci şi patru de ani, Cristina Ebner avu un vis: devenise gravidă, iar pruncul nu era nimeni altul decât Isus Cristos. „Arătându-l” maicilor, ea spuse: „bucuraţi-vă împreună cu mine; nu pot să vă mai ascund mai multă vreme bucuria mea, am conceput pe Isus şi l-am născut”. Şi le-a arătat pruncul. Sfânta Caterina de Siena îşi descrie propriul extaz în faţa dumnezeirii : „Tu, o, abis de caritate, pare că devii nebun de creaturile tale, ca şi cum nu ai putea trăi fără ele, deşi eşti Dumnezeul nostru. O, tată etern, o, foc, o, abis de caritate, o, frumuseţe eternă, o, înţelepciune eternă, o, îndurare eternă, o, speranţă, o, refugiu al păcătoşilor, o, generozitate neîntrecută, o, bine etern şi infinit, o, Nebun de iubire!” Dumnezeu însuşi se arată îndrăgostit de unele dintre măicuţele care i-au închinat fecioria. El se adresează Cristinei Ebner: „vin la tine ca unul care e mort de iubire. Vin la tine cu dorinţele unui mire la palatul miresei”. În asemenea condţii, apreciază cu gelozie Cioran, „este plăcut să fii Dumnezeu şi mai plăcut să fii <> Lui”. Mechtilda de Magdeburg îşi închină propria fiinţă lui Dumnezeu: „îşi aduc cântecele mele: ele sunt mai sublime decât munţii, mai adânci decât mările, mai înalte decât norii, mai vaste decât aerul. – Cum se numeşte acest cântec? Dorinţa inimii mele. Am răpit-o lumii. M-am ferit de mine însămi. Am răpit-o întregii creaturi. Acum nu pot s-o mai port. Unde s-o pun? Nu trebuie să pui dorinţa inimii tale decât în inima mea”. Pe scena iubirii mistice se iveşte şi Cristos, despre care Cioran spune că este „amantul oficial al sfintelor”. Isus numeşte pe Abgela de Foligno după diminutivul său: Lella – şi îi arată toate rănile şi loviturile primite, zicându-i: „toate acestea pentru tine” şi o dezmiardă cu metafora „iubita mea din toţi sfinţii paradisului”. Tot Isus îi făgăduieşte Margaretei de Cortona: „pe pământ nu există nimeni să-l iubesc mai mult decât pe tine”. În acelaşi registru al dragostei mistice, într-unul din extazele sale, Caterinei de Siena i-a apărut Isus, care, deschizându-i partea stângă, i-a luat inima. Şi zile întregi repeta ea tuturora că trăieşte fără inimă. Dar odată, pe când se ruga singură într-o capelă, o lumină din cer se apropié, în care se profila El, cu o inimă în mână. Ea căzu tremurând la pământ. Isus se apropie şi, deschizându-i din nou partea stângă, îi puse înăuntru inima ce o ţinea în mâini şi-i spuse: „Vezi, prea scumpă fetiţă, precum ţi-am luat în altă zi inima ta, aşa-ţi dau acum inima mea cu care să trăieşti de aici înainte”.
 
Alte cărţi din categoria Filosofie
 
Alte cărţi de Cioran Emil
 
Produse văzute de tine:
17.00 lei
Lacrimi si sfinti
Intrebari frecvente
Termeni şi conditii
Contact
Politica de confidentialitate
Presa