“Dacă Pădurea spânzuraţilor ar fi fost doar un roman al aspiraţiei românilor de pretutindeni pentru unitate şi independenţă naţională, însemnătatea lui s-ar fi mărginit exclusiv la cadrele naţiunii noastre. Dar el atinge valenţe universale tocmai pentru că ridică idealul naţional la proporţii transcedente, făcând să trăiască în eroul principal, Apostol Bologa, acea “conştiinţă nenorocită“ - cum o numise Hegel - născută din neputinţa individului de a soluţiona interior contradicţia între existenţă şi esenţă.“