Cine este “la belle Roumaine“? La Paris, se numeşte Ana, este blondă, are o haină de blană argintie, este amanta rusului Igor - căruia îi povesteşte copilăria ei din România, alături de părinţii persecutaţi de regimul comunist -, o visează Jean-Jacques, patronul cafenelei, şi pozează îmbrăcată într-o “belle blouse roumaine“ pentru pictorul Edouard. La Berlin, se numeşte Hannah, este brunetă şi este amanta a doi prieteni filosofi, Johannes şi Dieter, cărora le povesteşte destinul ei de evreică din România, al cărei tată a murit la Auschwitz. Femme fatale, româncă frumoasă, misterioasă, semănând cu actriţele de dinainte de război, atrage privirile bărbaţilor oriunde se duce: în cafenea, în metrou, în tren, la poliţie. Eroina va muri în final? Dacă da, cine e criminalul? Răspunsul îl găsim, evident, în roman: “Şi ce-mi pasă mie cine a săvârşit crima! A săvârşit-o autorul! El e criminalul. Iată adevărul gol-goluţ.“