Proza ei are o nota singulara.... Corina Cristea scrie monografia frumoasa a singuratatii, “fiara flamanda“. Recurge la personaje comune, la intamplari banale, pentru ca singuratatea nu e de cautat la eroi ai destinului a caror viata se umple cu Fapte.“ (Val Condurache) “Nu pot spune ca orice asemanare cu realitatea e intamplatoare. Povestirile mi-au fost spuse ca fiind adevarate. Intamplator e doar faptul ca le-am scris eu. Pentru ce se poate intampla intre o situatie si alta, raman tributare apetenta si imaginatia lectorului, pe care eu, din plecare, il consider inteligent.“ (Corina Cristea)